George Bacovia Plumb

2012 doomsday

Stiu ca aceasta poezie este cunoscuta de multa lume, dar as vrea sa amintesc de ea ca si cum ar fi vie am fost profund impresionat de mic,de intuneric si de abstract.Bacovia prin aceasta poezie si prin putinele poezi care exprima moartea,culoarea gri,nori plumburi sau amor de plumb cred ca avrut sa uneasca aceste doua elemente puternice ce ne invaluiesc viata, dragostea si moartea.printre putinii poeti romanesti care au acest fapt ca un punct comun, Bacovia s-a exprimat astfel din mai multe motive,cred ca a fost singurul barbat adevarat care avut curaj sa scrie ce simte elementele acestea inlocuind tristetea lui se va ajuta pe parcursul vieti de aceste cuvinte sumbre fiindui de mare ajutor pentru as ascunde simturile, tristetea se va regasi in fiecare vers si strofa acest poet nu afost indeajuns mediatizat el ar fi putut fi sau chiar iar fi luat locul lui eminescu este pe de parte geniul poeziei romanesti. in continuare as vrea sciu cateva versuri.

Dormeau adanc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vesmant
Stam singur in cavou... si era vant...
Si scartiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig
Stam singur langa mort...si era frig...
Si-i atarnau aripile de plumb.

aceasta poezie a dat numele primului volum de versuri al lui Bacovia, aparut in 1916. urmarind cele patru volume ce i-au urmat, se poate ajunge la concluzia ca poezia ``plumb'' poate fi considerata expresia concentrata a creatiei Bacoviene, si o definiteie poetica a originalitati lirismului celui mai mare poet simbolist al literaturi romane.de altfe multe cuvinte folosite in poezie fac parte din aria semantica a acestei notiuni:sicrie, funerar, cavou, mort, plumb
Printr-o simetrie perfecta a structuri compozitionale, datele lumii exterioare devin simbolul vieti sufletesti,ravasite de durere : cavoul poate fi casa sau orasul in care locuieste poetul,mediul,lumea meschina daca nu si propiul trup in care salasluieste un suflet de plumb aceiasi metafora poate sugera imposibilitatea iesiri poetului dintr-un spatiu inchis sau propiul labirint al sufletului lui.
Fiind concentrat asupra stari sale depresive poetul amplifica decorul prin paralelismul intre starea naturii, alumii exterioare si lumea sufletului sau ravasit de durere:`` si era vant(...)si era frig.
asfel plumbul poate sugera apasarea sufleteasca sfasietoare ,monotonie si plictist.
Determinant al substantivului concret, in trei situati(sicrie de plumb, coroane de plumb, flori de plumb)cuvantul dezvaluie o realitate obiectiva austera si dezolanta, care copleseste sufletul, condamnandu-l la solitudine perpetua.
insotind substantivul abstract ,in doua cazuri(amor de plumb, aripile de plumb)simbolul confera versului sensurile unei meditati profunde asupra conditie umane , a unei imposibilitati in comunicare cu universul de afara.